Ţineţi-vă tare de cuvintele profeţilor

Vârstnicul Neil L. Andersen

din Preşedinţia celor Şaptezeci

Seară la gura sobei organizată de SEB • 4 martie 2007 • Universitatea Brigham Young

Vârstnicul Neil L. Andersen Cu treizeci şi trei de ani în urmă, în timp ce eram student la Universitatea Brigham Young, am avut o mică sarcină de îndeplinit la o seară “La gura sobei”, cum este aceasta pe care o ţinem acum. Vorbitorul era preşedintele Spencer W. Kimball şi am avut şansa să merg alături de dânsul în timp ce se deplasa spre intrarea care ducea la Centrul Marriott. L-am întrebat dacă a fost vreodată emoţionat când a vorbit în faţa unei adunări atât de mari. Zâmbind, mi-a răspuns: „Frate Andersen, ştii că scripturile spun: ‘Dacă sunteţi pregătiţi, nu vă va fi teamă’ (D&L 38:30). Tremur din cap până la degetele picioarelor”. În această seară ştiu cum s-a simţit el.

Îmi exprim dragostea şi respectul pentru fiecare dintre dumneavoastră, cei care sunteţi aici şi pentru cei care sunteţi adunaţi peste tot în lume. Cunosc bunătatea şi devotamentul dumneavoastră pentru Evanghelie, credinţa dumneavoastră şi speranţa în viitor şi dorinţa dumneavoastră de a fi pe placul Tatălui Ceresc. Mă rog ca Spiritul Domnului să binecuvânteze cuvintele mele şi înţelegerea dumneavoastră.

Ţineţi-vă tare de bara de fier

Vreau să vă vorbesc despre mâna călăuzitoare a Domnului în ce priveşte adunarea noastră din această seară.. În primele zile din ianuarie am lucrat ca să organizez şi să conturez ceea ce urma să vă prezint dumneavoastră. Ştiind că vârstnicul David A. Bednar era programat să vă vorbească în februarie, l-am întrebat dacă finalizase subiectul despre care urma să vă vorbească.

Am fost surprins când mi-a răspuns că subiectul cuvântării lui era despre cum „să ţinem strâns bara de fier”. Era exact titlul pe care-l alesesem pentru cuvântarea mea. Corul deja repeta acest frumos imn pe care tocmai ni l-a prezentat.

Cum vârstnicul Bednar şi cu mine am discutat mesajul pe care-l pregătisem, era evident că abordasem subiectul diferit. Vârstnicul Bednar s-a gândit un moment şi a spus: „Domnul îi iubeşte pe tinerii adulţi din Biserică. Există un scop aici. Acesta este un mesaj pe care Domnul îl vrea transmis”. Am decis să continui cu mesajul pe care îl pregătisem.

Apoi, exact o săptămână mai târziu, înainte de cuvântarea vârstnicului Bednar, preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele în exerciţiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a ţinut o cuvântare de devoţiune la UBY pe care a intitulat-o: „Visul lui Lehi şi dumneavoastră”.¹ El a inclus, de asemenea, în cuvântarea sa ce înseamnă să „ţineţi strâns bara de fier”.

Dragi fraţi şi surori, acesta este un subiect la care Domnul vrea ca dumneavoastră să vă gândiţi.

Amintiţi-vă din cuvântările preşedintelui Packer şi a vârstnicului Bednar, şi din propriul dumneavoastră studiu al Cărţii lui Mormon, elementele cheie ale visului lui Lehi despre pomul vieţii. Vârstnicul Bednar v-a învăţat că pomul vieţii, identificat ca dragostea lui Dumnezeu, este o reprezentare a lui Isus Hristos şi că bucuria şi fericirea primite prin luarea fructului pomului simbolizează binecuvântările ispăşirii Salvatorului (vezi 1 Nefi 8:10; 11:8-9, 21-24).²

Acolo exista, de asemenea, o clădire mare şi spaţioasă (vezi 1 Nefi 11:35-36; 12:18). Cuvântarea preşedintelui Packer m-a făcut să mă gândesc la noi căi de interpretare a acestei părţi a visului.

De asemenea, în vis erau negurile întunericului (vezi 1 Nefi 12:16-17) – reprezentând ademenirile diavolului – care ascundeau cărarea (vezi 1 Nefi 8:19-22) care ducea la pom. În sfârşit, acolo era o bară de fier (vezi 1 Nefi 11:24-25) – reprezentând cuvântul lui Dumnezeu – permiţând cuiva să treacă cu succes prin negurile întunericului şi să ajungă la pom.

Corul a cântat atât de frumos:

„Ţineţi strâns bara, bara de fier;
Ea e puternică.
Ea e cuvântul lui Dumnezeu;
Ce sigur ne apără.”³

Cât de mult ne-a plăcut să-l auzim atât în spaniolă, cât şi în portugheză şi cât de mult am dori să-l putem auzi în toate limbile în care suntem ascultaţi în această seară.

Nefi ne-a promis că „aceia care vor asculta de cuvântul lui Dumnezeu şi se vor ţine tare de el, aceia nu vor pieri niciodată; şi, de asemenea, nici ispitele… duşmanilor nu-i vor învinge… ca să-i ducă la distrugere” (1 Nefi 15:24).

Bara de fier este cuvântul lui Dumnezeu. Îmi place să mă gândesc în acest fel la ea: Cuvântul lui Dumnezeu conţine trei elemente foarte puternice care se împletesc şi se susţin unele pe altele pentru a forma o bară fixă. Aceste trei elemente includ: primul element, scripturile sau cuvintele profeţilor din vechime. Amintiţi-vă întrebarea directă a vârstnicului Bednar din luna trecută: „Dumneavoastră şi cu mine citim zilnic, studiem şi cercetăm scripturile într-un mod care ne îndreptăţeşte să ne ţinem tare de bara de fier?”⁴

Al doilea element al cuvântului lui Dumnezeu este revelaţia personală şi inspiraţia pe care le primim prin Duhul Sfânt. Preşedintele Packer a spus aceasta astfel:

„Dacă vă ţineţi de bară, puteţi simţi cărarea dinaintea dumneavoastră prin darul Duhului Sfânt…

Apucaţi bara de fier şi nu-i mai daţi drumul. Prin puterea Duhului Sfânt, puteţi simţi care este drumul dumneavoastră în viaţă. (vezi 3 Nefi 18:25; D&L 9:8)”⁵.

Subiectul meu din această seară este al treilea element, o adăugare importantă ce se împleteşte cu celelalte două. Această a treia parte a barei de fier reprezintă cuvintele profeţilor în viaţă. Trebuie, de asemenea, să ne ţinem tare de cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum ne este dat prin profeţii în viaţă. Rugăciunea mea este ca, în timpul petrecut împreună în această seară, să devenim mai atenţi la ceea ce ne învaţă profeţii în viaţă, să răspundem mai repede la ceea ce învăţăm şi să aprofundăm înţelegerea noastră despre ceea ce înseamnă să ne ţinem tare de cuvintele lor.

Cuvintele profeţilor în viaţă

Cu mulţi ani în urmă, preşedintele George Q. Cannon, pe atunci membru în Prima Preşedinţie, a spus:

„Avem Biblia, Cartea lui Mormon şi Doctrină şi legăminte, dar toate aceste cărţi, fără profeţii în viaţă şi fără un izvor constant de revelaţie de la Domnul, nu vor conduce pe nimeni în Împărăţia Celestială a lui Dumnezeu. Aceasta poate părea o declaraţie ciudată, dar aşa ciudată cum pare, totuşi ea este adevărată.

Desigur, aceste înregistrări sunt toate de o valoare nepreţuită. Ele nu pot fi destul de mult preţuite, nici nu pot fi studiate îndeajuns de mult. Dar ele singure, cu toată lumina pe care o dau, sunt insuficiente pentru a îndruma copiii omului şi a-i conduce în prezenţa lui Dumnezeu. Pentru a fi astfel conduşi este nevoie de preoţia vie şi de revelaţia constantă de la Dumnezeu pentru oameni, în funcţie de circumstanţele în care ei se pot afla”.⁶

Desigur, noi, cei care suntem aici în această seară îi iubim pe preşedintele Gordon B. Hinkley, pe cei doi consilieri din Prima Preşedinţie şi pe membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Dar ca o confirmare a dragostei şi loialităţii noastre, aş întreba: „Ar putea atenţia noastră, îndreptată către sfaturile şi învăţăturile acestor fraţi, să fie mai activă, mai cercetătoare şi mai sensibilă?”

Gândiţi-vă cum aţi răspunde la următoarele întrebări:

Îmi puteţi spune numele celor trei membri din Prima Preşedinţie şi fiecare dintre numele celor care alcătuiesc Cvorumul Celor Doisprezece? Aceştia sunt cei cincisprezece bărbaţi pe care dumneavoastră şi cu mine îi susţinem ca profeţi, văzători şi revelatori.

Dacă v-am arăta o fotografie a acestor fraţi, i-aţi recunoaşte pe fiecare dintre ei? Rareori suntem atenţi la cineva pe care nu-l recunoaştem sau nu-l cunoaştem.

Mi-aţi putea împărtăşi sfatul dat de Prima Preşedinţie şi de Cvorumul Celor Doisprezece Apostoli la ultima conferinţă generală din octombrie? Şi, aţi putea identifica preocupările preşedintelui Hinckley, ale preşedintelui Monson şi ale preşedintelui Faust din mesajele Primei Preşedinţii din Ensign sau Liahona din primele trei luni ale acestui an?

Probabil mult mai important, mi-aţi putea împărtăşi o decizie recentă prin care aţi schimbat ceva în viaţa dumneavoastră datorită unui sfat primit de la unul dintre aceşti cincisprezece bărbaţi?

Motivele pentru care răspunsurile la aceste întrebări sunt aşa de importante derivă din chemarea şi responsabilitatea Primei Preşedinţii şi a Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Oricând Biserica Domnului a fost stabilită, Domnul a chemat profeţi şi apostoli. Salvatorul a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit” (Ioan 15:16). Acestor oameni, această rânduire le-a adus o putere spirituală şi o responsabilitate solemnă – o putere de a cunoaşte şi de a mărturisi şi o responsabilitate de a învăţa pe alţii şi de a binecuvânta. De asemenea, ne-a adus nouă o responsabilitate şi o promisiune. Avem responsabilitatea de a asculta şi de a urma (sfaturile lor); şi avem promisiunea că vor veni binecuvântări, dacă noi credem şi acţionăm conform cuvintelor lor.

Când Domnul i-a chemat pe Cei Doisprezece ucenici de pe meleagurile americane, după învierea Sa, El a învăţat poporul aceste lucruri: „Binecuvântaţi sunteţi voi dacă veţi da ascultare cuvintelor acestor doisprezece pe care Eu i-am ales dintre voi ca să vă slujească vouă şi să fie slujitorii voştri” (3 Nefi 12:1). În zilele noastre, în vremuri foarte grele, Domnul a promis sfinţilor: „Şi dacă poporul Meu va asculta glasul Meu şi glasul slujitorilor Mei pe care i-am numit să conducă poporul Meu, iată, adevărat vă spun vouă, ei nu vor fi mutaţi din locul lor” (D&L 124:45).

Acesta este modelul Domnului. El cheamă cincisprezece bărbaţi de la „ocupaţii obişnuite în viaţă”⁷, şi îi înzestrează cu chei şi putere de a ne îndruma şi conduce. Nu suntem forţaţi să ne supunem; nu există constrângere. Dar dacă vom asculta cuvintele lor, dacă vom fi sensibili şi vom fi dornici să ne schimbăm comportarea în timp ce Duhul Sfânt ne confirmă sfatul lor, nu vom fi mutaţi din locul nostru – adică vom ţine strâns bara de fier şi vom rămâne totdeauna în siguranţă pe drumul care duce la pomul vieţii.

Cum căutăm şi ne ţinem strâns de sfatul profeţilor în viaţă? Să considerăm întrebarea gândindu-ne mai profund la cele trei cuvinte pe care le folosim când îi susţinem pe aceşti bărbaţi – profeţi, văzători şi revelatori.

Profeţi

Primul, cuvântul profet. Apostolul Ioan a spus că „Mărturia lui Isus este duhul proorociei” (Apocalipsa 19:10). Profeţii mărturisesc despre Hristos. Mărturia lor sigură despre Hristos cel Viu este una dintre marile bincuvântări ale Bisericii şi ale lumii. Domnul a declarat că aceşti bărbaţi sunt chemaţi să fie „martori speciali ai numelui lui Hristos în toată lumea” (D&L 107:23). Mai presus de orice, ei vorbesc cu îndrăzneală pentru a mărturisi despre divinitatea Sa şi despre realitatea Sa. Aceşti martori, născuţi prin ucenicia lor şi întăriţi prin rânduirea lor, pot avea o influenţă semnificativă asupra propriilor noastre sentimente.

Mărturiile lor sunt exprimate simplu, permiţând Duhului Sfânt să poarte mărturia în inimile noastre. De exemplu, îi putem auzi mărturisind în cuvinte cum sunt acestea: „Tot atât de sigur cum ştiu că eu mă aflu aici şi dumneavoastră vă aflaţi acolo, eu ştiu că Isus este Hristosul. El trăieşte!”⁸ sau „Am convingerea sigură că Isus este Salvatorul nostru divin, Mântuitorul şi Fiul lui Dumnezeu, Tatăl. Ştiu despre existenţa Sa printr-o percepere sigură atât de sacră, încât nu pot vorbi despre ea”.⁹

Cu toate că aceste declaraţii sunt puternice, confirmarea spirituală care le însoţeşte este cea care arde în inimile noastre şi ne întăreşte.

Explicând rolul îngerilor, Moroni a spus:

„Şi misiunea slujirii lor (adică slujirea îngerilor) este pentru a pregăti calea printre copiii oamenilor, vestind cuvântul lui Hristos către vasele cele alese ale Domnului pentru ca ei să depună mărturie despre El.

Şi făcând astfel, Domnul Dumnezeu pregăteşte calea pentru ca rămăşiţa oamenilor să aibă credinţă în Hristos, pentru ca Duhul Sfânt să aibă loc în inima lor” (Moroni 7:31-32).

Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli sunt vasele alese ale Domnului.

Propria noastră credinţă în Salvator creşte şi se dezvoltă în timp de-a lungul vieţilor noastre. Pot exista momente de îndoială sau de descurajare, când ne simţim ca şi cum am fi învăluiţi de negurile întunericului. Să nu subestimaţi ceea ce noi fiecare putem primi printr-o mărturie solemnă, sigură despre Salvator, depusă de către martorii Săi speciali. Acea mărturie, primită cu un spirit de credinţă, ne va întări în momentele grele şi ne va întări pasul, pe măsură ce mergem de-a lungul drumului care duce la pomul vieţii. Ţineţi-vă tare de cuvintele profeţilor. Gândiţi-vă la ele. Credeţi-le. Aveţi încredere în ele. Urmaţi-le.

Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Un tânăr prieten al meu, căsătorit, şi-a pierdut micuţa fiică într-un tragic accident. În lunile care au urmat, prin sigurătate, întrebătorul „de ce”, tristeţea şi îndoiala au început să-şi facă loc în viaţa lui. Mi-a spus că nu era sigur că mai are credinţă. I-am sugerat că, în aceste momente grele, ar trebui să vrea să se îndoiască mai puţin, şi să creadă mai mult cuvintele Salvatorului şi ale vaselor Sale alese. Prietenul meu a petrecut mult timp studiind scripturile, promisiunile Salvatorului şi mărturiile clare, liniştitoare ale profeţilor în viaţă. S-a ţinut tare de mărturia lor sigură despre Salvator, când părea că-şi pierduse propria sa mărturie. S-a ţinut tare de bara de fier. Cu timpul, întunericul s-a împrăştiat, pomul a apărut din nou în faţa lui şi el a luat din preţiosul fruct al ispăşirii.

Văzători

În continuare, ce este un văzător? În Cartea lui Mormon, Amon explică regelui Limhi rolul unui văzător: „Dar un văzător poate să ştie lucruri din trecut, precum şi lucruri care vor veni, iar prin el toate lucrurile vor fi dezvăluite,… iar lucrurile ascunse vor ieşi la lumină, iar lucruri care nu sunt cunoscute vor fi făcute cunoscute prin ei” (Mosia 8:17).

Priviţi această poză frumoasă.

Ce vedeţi? Nu v-ar plăcea să fiţi într-o canoe în acest loc liniştit? Nu arată atrăgător?

Ce ar fi dacă vederea dumneavoastră s-ar lărgi deodată şi aţi vedea aceasta.

Cursa de canoe ar fi diferită de ceea ce aţi văzut prima dată.

În mod spiritual, văzătorii văd imaginea mai mare. Ei văd ceea ce noi, uneori, nu putem vedea. Cuvintele şi sfatul lor ne ajută să vedem imaginea mai mare. Dacă suntem atenţi la sfatul lor, ţinând tare de bara de fier, vom fi în siguranţă.

Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Preşedintele Hinckley a vorbit foarte convingător despre binecuvântările zeciuielii. El le vorbeşte des Autorităţilor Generale despre aceasta. El a spus:

„Ne putem plăti zeciuiala. Aceasta nu este atât de mult o problemă de bani, ci mai degrabă este o problemă de credinţă…

Vă îndemn, pe fiecare dintre dumneavoastră, să ţineţi cont de ceea ce spune Domnul despre această problemă importantă”.¹⁰

Repetăm promisiunea Domnului făcută în vechime prin profetul Maleachi, că El va deschide zăgazurile cerurilor asupra celor care sunt cinstiţi cu El şi îşi plătesc corect zeciuielile şi darurile de post, astfel încât nu vor avea suficient loc ca să primească binecuvântările promise”.¹¹

În toamna anului 2001, trei dintre Cei Doisprezece se aflau în Brazilia în acelaşi timp şi fiecare propovăduia promisiunile unei zeciuieli corecte. Câteva luni mai târziu, o tânără studentă de la colegiul din São Paulo a fost supusă unei încercări. Ea lucra şi mergea la şcoală. Acestea sunt cuvintele ei, aşa cum au fost spuse de preşedintele Hinckley:

„Universitatea la care studiam avea un regulament care interzicea studenţilor [care erau datori] să-şi dea testele.

Am avut de înfruntat serioase dificultăţi financiare. Era într-o joi, când am primit salariul. Când mi-am făcut bugetul lunar, am observat că nu vor fi suficienţi bani pentru a plăti [atât] zeciuiala, cât şi [taxele] la universitate. Trebuia să aleg între una dintre ele. Testul care se dădea o dată la două luni urma să înceapă în săptămâna următoare şi, dacă nu îl dădeam, puteam să pierd [tot] anul. Mi se rupea inima. Aveam o decizie grea de luat şi nu ştiam ce [să decid].”

Rugându-se, ea a hotărât că trebuia să se încreadă în Domnul şi în cuvintele profeţilor. Duminică şi-a plătit zeciuiala. În ziua următoare a căutat o cale prin care să-şi poată trece testele, dar nu a putut găsi o soluţie. Apoi, ea a explicat ce s-a întâmplat:

„Orele de muncă erau pe sfârşite când patronul meu s-a apropiat şi a dat ultimele [ordine] din acea zi. Deodată, [s-a oprit] şi… a întrebat: ‘Cum merge cu facultatea ta?’ Eram uimită. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să răspund: ‘Totul e în regulă!’ S-a uitat gânditor la mine şi şi-a luat încă o dată rămas bun…

Brusc, secretara a intrat în cameră, spunând că sunt foarte norocoasă! Când am întrebat-o de ce, ea mi-a răspuns simplu: ‘Patronul tocmai a spus că, începând [de astăzi], compania [îţi] va plăti în întregime pentru universitatea ta şi pentru cărţi. Înainte de a pleca, treci pe la biroul meu şi informează-mă de costuri, astfel încât mâine să-ţi pot da cecul’. ”

Apoi, studenta a explicat sentimentele ei: „După ce (secretara) a plecat, am îngenuncheat exact acolo unde mă aflam şi I-am mulţumit Domnului pentru generozitatea Sa. I-am spus Tatălui Ceresc că El nu trebuie să mă binecuvânteze aşa mult. Aveam nevoie doar de bani pentru plata taxei pentru o lună şi zeciuiala pe care o plătisem duminică era foarte mică în comparaţie cu suma pe care o primisem! În timpul acelei rugăciuni, cuvintele înregistrate de Maleachi [şi declarate atât de des de către profet şi apostoli] mi-au venit [în] minte: ‘Puneţi-Mă astfel la încercare, spune Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare’ (Maleahi 3:10)”¹².

Învăluită în negurile întunericului, decizia a fost dificilă: urmarea era nesigură. Dar ea s-a ţinut strâns de bara de fier. Credinţa ei în Domnul şi în profeţii Domnului a fost confirmată. Deşi nu toate experienţele pot primi răspunsul imediat, promisiunile pentru cei care ţin cu onestitate legea zeciuielii sunt absolut sigure.

L-am auzit pe preşedintele Thomas S. Monson spunându-le misionarilor care se întorceau din misiune: „Există o singură cale prin care veţi rămâne întotdeauna activi în Biserică – să fiţi întotdeauna oneşti cu plata zeciuielii”. Ce promisiune frumoasă!

Revelatori

Ultimul cuvânt, revelator. Cuvântul revelaţie vine din cuvântul grecesc apocalypse, însemnând a face cunoscut sau a descoperi¹³. Ca revelatori, Prima Preşedinţie şi Cvorumul Celor Doisprezece fac cunoscută preocuparea specială a Domnului pentru noi şi ce trebuie să facem pentru a primi răspuns. Mai mult, cu aşa de multe alegeri şi decizii aflate la dispoziţia noastră, revelatorii ne ajută să ne îndreptăm atenţia către ceea ce este cel mai important în călătoria noastră în viaţa muritoare. Ne ajută să ne concentrăm.

În luna august a anului 2005 preşedintele Hinckley ne-a invitat să citim Cartea lui Mormon înainte de sfârşitul anului. Ne-a ajutat să ne concentrăm timpul nostru liber către ceea ce Domnul ar vrea ca noi să facem. La fel cum deseori sunt însoţite invitaţiile profeţilor, preşedintele Hinckley a inclus o promisiune – de care sunt la fel de sigur azi că este adevărată, pe cât am fost de sigur în august 2005. El a spus: „Fără reţinere vă promit că, dacă fiecare dintre dumneavoastră va urma acest simplu program, indiferent de câte ori aţi citit înainte Cartea lui Mormon, va veni în vieţile şi în casele dumneavoastră o măsură suplimentară din Spiritul Domnului, o hotărâre puternică de a vă supune poruncilor Sale şi o mărturie mai puternică despre realitatea vie a Fiului lui Dumnezeu”.¹⁴

Nu suntem noi binecuvântaţi, chiar aşa cum a promis profetul?

O tânără fată din Ucraina a scris: „În fiecare dimineaţă m-am rugat ca Duhul Sfânt să mă însoţească şi să-mi lumineze mintea. Un miracol a avut loc: Cartea lui Mormon a fost deschisă din nou pentru mine. Am primit răspunsuri la întrebări pe care le avusesem de ani de zile”. Un frate din Germania a scris: „Pentru că am studiat mai mult în fiecare zi, am făcut conexiuni pe care nu le făcusem niciodată înainte. Cartea lui Mormon este plină cu mărturii despre Isus Hristos. Datorită Spiritului pe care L-am simţit, propria mea mărturie despre Mântuitor a crescut”.¹⁵Şi ce să mai zic despre acest comentariu de la o tânără familie din Utah: „Ne întrebam dacă fiul nostru de patru ani asculta [când citeam Cartea lui Mormon], dar apoi, într-o zi, când am întrebat de ce camera lui era aşa dezordonată, a răspuns: ‘Cineva a jefuit locul acesta!’”¹⁶

Iată un alt exemplu despre rolul unui revelator. Preşedintele Hinckley v-a sfătuit temeinic, pe dumneavoastră, tinerii adulţi ai Bisericii, să acumulaţi toată educaţia posibilă. La conferinţa generală din octombrie a spus: „Vă reţin atenţia cu o altă problemă care mă preocupă mult. Prin revelaţie, Domnul a ordonat ca poporul Său să primească toată educaţia posibilă. El a fost foarte clar despre lucrul acesta”.¹⁷

Care este marea preocupare? Educaţia. Cine a fost foarte clar referitor la aceasta? Domnul. Cine vă dezvăluie acest lucru? Profetul Său. Şi da, el vă vorbeşte.

Dacă veniţi dintr-o familie care are puţine resurse pentru educaţie, nu puteţi fi siguri despre ce înseamnă aceasta pentru dumneavoastră. Când nu sunteţi siguri, ţineţi strâns bara de fier. Încredeţi-vă în cuvintele profetului! Răspunsurile vor veni.

În unele părţi ale lumii, cum ar fi în Statele Unite şi în Europa, aceasta poate însemna că trebuie să vă vindeţi automobilul sau să trăiţi în condiţii mai umile pentru a putea să rămâneţi înscris la şcoală sau să vă întoarceţi la şcoală. În alte zone ale lumii, sacrificiul poate fi mai mare. În unele ţări, Fondul permanent pentru educaţie poate fi capabil să vă ajute. În aproape toate cazurile este nevoie de credinţă, încredere în Domnul şi în profeţii Domnului – să vă ţineţi tare de bara de fier – în timp ce vă găsiţi calea. Dacă nu sunteţi siguri cum să urmaţi sfatul specific al profetului, rugaţi-vă din toată inima şi discutaţi preocupările dumneavoastră cu părinţii şi cu episcopul dumneavoastră. În timp ce este nevoie de răbdare şi credinţă, vă promit că toate răspunsurile vor veni şi vi se va deschide calea.

Am văzut răspunsurile care au venit la mulţi tineri cu credinţă din America Latină. Mii de tineri se ţin tare de bara de fier, încrezându-se în preşedintele Hinckley şi desăvârşindu-şi educaţia.

Îndrumarea profetică vine din partea fiecărui membru al Primei Preşedinţii şi al Cvorumului Celor Doisprezece Apostoli, toţi cei pe care îi susţinem ca profeţi, văzători şi revelatori. Dacă am fi avut timp, am fi putut revedea sfatul fiecăruia dintre ei.

Permiteţi-mi să vă dau un exemplu de sfat al unuia dintre Cei Doisprezece. Cu aproape doi ani în urmă, vârstnicul Dallin H. Oaks vi s-a adresat într-o seară asemănătoare cu aceasta de acum. Vă veţi aminti că v-a captat atenţia când a ridicat problema întâlnirilor în vederea căsătoriei în locul „întâlnirilor fără scop”. El a spus: „Prietenii mei, tineri necăsătoriţi, vă sfătuiesc să vă canalizaţi asocierile cu sexul opus spre modelul întâlnirilor care au potenţialul de a se finaliza cu o căsătorie, nu spre modelul întânirilor fără scop, care au doar perspectiva de a se transforma într-o echipă de sport cum ar fi cea de fotbal”.¹⁸

Acum, întrebarea importantă: Ce aţi făcut ca urmare a cuvântării lui? S-a schimbat ceva? Vârstnicul Henry B. Eyring a dat această avertizare:

„Eşecul în a urma sfatul profetic diminuează puterea noastră de a urma sfaturi inspirate în viitor…

De fiecare dată în viaţa mea când am ales să amân să urmez sfatul inspirat sau am decis că eu fac excepţie, am aflat că mi-am făcut rău mie însumi. De fiecare dată când am ascultat de sfatul profeţilor, confirmat prin rugăciune, şi apoi urmat, am aflat că am înaintat în siguranţă”.¹⁹

Cum arată faptele dumneavoastră din ultimii doi ani că vă ţineţi tare de bara de fier? Aceia care au răspuns pozitiv şi prompt la sfatul vârstnicului Oaks, cu siguranţă au aflat că au urmat binecuvântările cerului. Permiteţi-mi să citesc dintr-o scrisoare trimisă la sediul Bisericii de către un cuplu din Arizona, la mai mult de un an după această cuvântare:

„Declaraţiile dumneavoastră au avut un impact puternic asupra vieţilor noastre…

Sfatul dumneavoastră direct şi clar ne-a ajutat să înţelegem că întâlnirea în vederea căsătoriei era o ocazie de a ne cunoaşte mai bine unul pe celălalt şi nu un angajament imediat într-o relaţie pe termen lung sau în căsătorie”.²⁰

Rezultatul a fost că s-au căsătorit [în] luna mai în templul din Washington, D.C.

Aş dori s-o invit pe soţia mea, Kathy, care a predat atât de bine aceste principii familiei mele, să împărtăşească sentimentele ei despre importanţa cuvintelor profeţilor.

Cuvintele sorei Kathy Andersen

Dragi fraţi şi surori, am avut o experienţă cu aproximativ 20 de ani în urmă care mi-a lăsat o impresie profundă. Locuiam în Florida. Ne luasem copiii cu noi la centrul ţăruşului pentru a asculta conferinţa generală împreună. Puţin mai târziu, am primit prin poştă revista noastră Ensign care conţinea cuvântările de la conferinţă. Am decis că în cadrul serilor în familie în fiecare săptămână am putea studia una dintre cuvântările de la conferinţă prezentată de un membru al Primei Preşedinţii sau al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.

Copiii noştri erau mici, dar suficient de mari ca să poată citi şi am vrut ca fiecare persoană din familie să aibă o copie a cuvântărilor, astfel încât să putem împreună citi, studia şi face însemnări pe ele. Nu aveam un magazin în Florida, de unde am fi putut procura reviste Ensign suplimentare, aşa încât am luat exemplarul pe care-l primisem prin poştă şi am mers la centrul nostru local de copiere şi am făcut copii după cuvântări pentru famila noastră.

Când am terminat, am dus copiile la casierul care a calculat costul copiilor pe care le făcusem şi m-a anunţat că datoram aproximativ 50 $. Mi-e ruşine să vă spun că mi s-a făcut puţin rău de la stomac. M-am gândit: „Trebuie să plătesc o grămadă de bani pentru exemplarele acestor cuvântări pentru copiii noştri”. Apoi, dragi fraţi şi surori, acest gând mi-a atins inima: „Cât de mult valorează pentru tine şi pentru familia ta să aveţi cuvintele profeţilor lui Dumnezeu?”

Am ştiut atunci, dar ştiu cu şi mai mare certitudine acum, că înseamnă totul pentru noi şi pentru familia noastră. Înseamnă totul pentru dumneavoastră şi pentru viitoarele dumneavoastră familii. Depun mărturie despre aceasta, în numele lui Isus Hristos, amin.

„Ca şi cum ar fi din propria Mea gură”

Este o binecuvântare minunată să fii căsătorit cu o persoană care are o credinţă pură şi intransigentă. Te iubesc, Kathy, şi sunt recunoscător pentru tine.

Peste o lună vom avea ocazia să participăm la conferinţa generală a Bisericii şi să auzim mesajele bărbaţilor despre care am vorbit în această seară. Conferinţa generală înseamnă să ne oprim din ceea ce facem, să ascultăm slujitorii Domnului şi rugându-ne, să ne stabilim drumul pentru lunile care urmează. Vă rog să vă gândiţi la aceste întrebări:

• Am însemnat în mod clar data conferinţei generale pe calendarul meu, astfel încât să fiu în stare să ascult fiecare sesiune care-mi este disponibilă?

• Cum mă voi pregăti în timpul acestei luni care vine, astfel încât să fiu pregătit spiritual ca să primesc mesajele?

Şi când conferinţa generală se va încheia, ne-am putea întreba:

• Ce impresii deosebite am avut în timpul conferinţei?

• Ce schimbări necesare voi face în viaţa mea?

Bara de fier este cuvântul lui Dumnezeu. Scripturile, cuvintele profeţilor în viaţă şi darul Duhului Sfânt au, prin posibilităţile lor, puterea de a ne ţine în siguranţă. Să ne ţinem tare de cuvintele profeţilor. Să ne ţinem tare de bara de fier.

Mi-ar place să închei cu o experienţă personală pe care am avut-o în luna martie 2000, când sora Andersen şi cu mine am fost invitaţi să participăm la dedicarea templului din Albuquerque, New Mexico. Ştiam că urma să fiu rugat să vorbesc şi că trebuia să am o cuvântare scurtă.

Am intrat în camera celestială îmbrăcaţi în alb. Preşedintele Hinckley stătea pe scaunul din mijloc, cu un membru din Cei Doisprezece la dreapta şi cu mine la stânga sa. În timp ce aşteptam pioşi prima sesiune, am avut impresia clară şi specială că trebuie să-mi modific cuvântarea pe care o pregătisem. Impresia a venit: „Vorbeşte despre chei. Vorbeşte despre chei”.

Am răsfoit repede scripturile pentru a găsi pasajele care arată cum au fost returnate pe pământ cheile preoţiei. Apoi – şi pot să-mi amintesc ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri – un sentiment spiritual, puternic mi-a cuprins mintea şi inima. Sentimentul care ardea în mine era: „El, care stă lângă tine, deţine toate cheile preoţiei pe pământ. El, care stă lângă tine, deţine toate cheile preoţiei pe pământ.”

Am respirat adânc. M-am uitat la preşedintele Hinckley. Nu puteam să neg puternica manifestare a Spiritului. M-am gândit la această scriptură:

„Deoarece, cuvântul lui îl veţi primi, ca şi cum ar fi din propria Mea gură...

Pentru că, făcând aceste lucruri, porţile iadului nu vă vor birui… şi Domnul Dumnezeu va dispersa puterile întunericului din faţa voastră şi va clătina cerurile pentru binele vostru” (D&L 21:5-6).

Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, trăieşte şi ne iubeşte. Singurul Său Fiu născut, Isus Hristos, este Salvatorul nostru. El este înviat. El trăieşte. Împreună, Ei i-au apărut profetului Joseph Smith. Preşedintele Gordon B. Hinckley este profetul uns al Domnului din ziua de azi, învestit cu toate cheile preoţiei pe pământ. Mărturisesc astfel, în numele lui Isus Hristos, amin.

NOTE

1. Vezi cuvântarea de devoţiune de la Universitatea Brigham Young, 16 ianuarie 2007. Un exemplar al cuvântării preşedintelui Packer, Visul lui Lehi şi dumneavoastră, poate fi găsit la speeches.byu.edu.

2. Vezi Un rezervor de apă vie (Seară la gura sobei organizată de SEB pentru tinerii adulţi, 4 februarie 2007), p. 6.

3. „The Iron Rod”, Hymns, no. 274.

4. A Reservoir of Living Water, p. 7.

5. Visul lui Lehi şi dumneavoastră, pp. 3-4.

6. Gospel Truth, selecţie realizată de Jerreld L. Newquist, 2 volume. (1974), 1:323. Referitor la importanţa profeţilor în viaţă, preşedintele Wilford Woodruff, al patrulea preşedinte al Bisericii, a spus: „Dacă am fi avut înainte fiecare revelaţie pe care Dumnezeu a dat-o omului; dacă am fi avut Cartea lui Enoh; dacă am fi avut plăcile netraduse înainte în limba engleză; dacă am fi avut consemnările revelatorului Sfântul Ioan care sunt pecetluite, şi toate celelalte revelaţii, şi dacă ar fi fost aici stâlpi de lumină înalţi de sute de picioare, Biserica şi împărăţia lui Dumnezeu nu ar fi putut creşte, în această perioadă sau în oricare alta, fără profeţii în viaţă ai lui Dumnezeu.” Discourses of Wilford Woodruff, selecţiuni realizate de G. Homer Durham [1946], p. 53).

7. Boyd K. Packer, în Conference Report, octombrie 1996, p. 5; sau Ensign, noiembrie 1996, p. 6.

8. Boyd K. Packer, în Conference Report, aprilie 2000, p. 9 sau Ensign, mai 2000, p. 9.

9. James E. Faust, în Conference Report, aprilie 1995, p. 83 sau Ensign, mai 1995, p. 63.

10. În Conference Report, octombrie 1985, p. 110 sau Ensign, noiembrie 1985, 85.

11. Gordon B. Hinckley, în Conference Report, aprilie 1984, p. 69 sau Ensign, mai 1984, p. 47.

12. În Conference Report, aprilie 2002, pp. 85-86 sau Ensign, mai 2002, pp. 73-74.

13. Ghidul pentru scripturi, „Revelaţie”, pp. 177-178.

14. „A Testimony Vibrant and True,” Ensign, august 2005, 6.

15. „Something Remarkable: Testimonies of the Blessings”, Ensign, decembrie 2006, p. 17.

16. „Taking the Challenge”, Ensign, decembrie 2006, p. 14.

17. În Conference Report, septembrie - octombrie 2006, pp. 66-67 sau Ensign, noiembrie 2006, p. 60.

18. The Dedication of a Lifetime (Seara la gura sobei organizata de SEB pentru tinerii adulţi, 1 mai 2005) pp. 5-6.

19. În Conference Report, aprilie 1997, p. 33 sau Ensign, mai 1997, p. 25.

20. Scrisoare datată 19 noiembrie 2006.